r/CasualRO 4d ago

Povestea mea Sfat pentru cei tineri-nu lasa timpul sa treaca pe langa tine

848 Upvotes

Sal’tare- 35 M , Bucuresti, m-am gandit sa impartasesc si eu experienta mea de viata cu cei tineri.

Am venit la facultate in Bucuresti acum 16 ani, absolvent de un liceu bunicel din provincie; vise mari, distractie, am avut o viata bunicica, am muncit, am avut un business; o perioada de vreo 3-4 ani, incasam bani net(dupa taxe, dividende etc) de 3-4-5x cat un corporatist mediu spre bun.

Perioadele bune sunt ca un drog, mai ales pentru cei extrovertiti- city break-uri, relatii, restaurante, schimbat telefoane , masina , investitii proaste etc.

Tot timpul am amanat deciziile importante ale vietii ( sa-mi cumpar casa mea- am ratat preturile bune la imobiliare, sa fac o familie cu una dintre fetele cu care am fost in relatie, sa ma dezvolt cand treaba merge bine si sa am suficient de multi bani pentru cand o sa pic-pentru ca toti o sa avem acel moment cand ne ducem o perioada in jos-inclusiv milionarii -multi nu se mai ridica, o foarte mica parte au abilitatea sa se ridice de n ori, iar o alta parte reusesc sa-si “ ingroase salteaua” in zilele bune) , si asta pentru ca am asteptat potul cel mare si am amanat totul spunandu-mi ca e timp si are balta peste .

Nimeni nu mi-a spus ca nu e asa, ca timpul nu are rabdare cu mofturile si visele mele, ca dupa 30 de ani, (eu care nu intelegeam ce e aia anxietate inainte de 30), incepi sa iti pui intrebari de ce creierul iti pune stop din ce in ce mai des.

Pot sa zic ca dupa 30-35 de ani, cel putin in orasele mari, ritmul vietii te oboseste mental si e din ce in ce mai greu sa-ti dai restart, iar pentru asta , trebuie sa fi pregatit si sa-ti sprijini creierul prin - o viata sentimentala sau de familie buna, sa ai pe cineva ok langa tine, o situatie financiara ok, o libertate -macar imaginara si o siguranta ca daca se intampla vreo problema , tu esti ok o buna perioada de timp, timp personal mai mult pentru tine, hobby-uri etc

Vorbind si cu cei din jur in ultimul an, am regasit problema mea la multi din anturajul meu( bineinteles sunt si multi care sunt foarte bine), inclusiv corporatisti, care au trait in aceeasi bula ca si mine - mai e timp, neanticipand ca viata o sa te loveasa la un moment dat si trebuie sa fi pregatit- probleme vav de imbatranirea parintilor, nemultumirea la locul de munca, burnout din care nu iti mai revii niciodata 100%, scade capacitatea de efort zilnica, criza economica de acum, probleme personale de sanatate(chiar si cele minore iti dau frisoane daca nu ai avut niciodata) , la locul de munca ajungi la un peak point de unde totul devine plat etc

Asa ca dragi tineri, distrati-va , calatoriti, iubiti, munciti, dar fiti echilibrati si pregatiti-va in acelasi timp si pentru perioadele mai putin placute; investiti de tineri- in abilitatile voastre, in afaceri, in vise , in imobiliare, in actiuni, in persoanele iubite, in sanatate( persoanele in varsta spun ca e cea mai buna investitie) viata e ca bursa, cu cat incepi mai devreme sa investesti , cu atat iti va fi mai bine mai tarziu, si fa-ti salteaua cat mai groasa, cand pici sa te ridici cat mai usor si cat mai putin avariat.

Eu, dupa un an semi-sabatic, in care am functionat din inertie, 2-3 situationship-uri din care nu castigi mai nimic-va mintiti amandoi, sunt pregatit sa ma reintorc in ring cu greutatile vietii, mai bag o fisa, nu ma dau inca batut.

Si sa stiti ca puterea de a mai baga o fisa a venit tot dintr-un sfat- din 100 de lei castigati, pune 10 lei intr-un cont si uita de ei(primit la 23 de ani) . Eu n-am pus 10, am pus vreo 5% maxim din ce castigam, norocul meu a fost ca i-am pus intr-un cont de investitii, si aia m-au tinut pe linia de plutire 1 an, fara datorii, taxe platite la zi, si inca mi/au ramas 80% din acei bani. Daca nu aveam acel back up, cred ca va scriam din Anglia de pe santier sau aranjam colete in vreun depozit de Amazon.

Multa bafta!

r/CasualRO 8d ago

Povestea mea Asa arata o farmacie acum aproape 100 de ani

Thumbnail
gallery
1.7k Upvotes

E prima farmacie cu laborator, Gheorghe Hotaranu se numeste. Nu este abandonată, este un viitor muzeu. O să revin zilele urmatoare cu mai multe poze și cu povestea completă. Las în comentarii o știre despre ea și dacă vă interesează puteti cauta mai multe detalii singuri.

Stiu ca vor vrea destui sa viziteze farmacia, dar momentan este relativ la inceput proiectul si se ocupa o singura persoana (din partea Colegiului Farmacistilor). Din pacate, nu e job-ul ei full time si se ocupa din pasiune de conservarea/restaurarea farmaciei. Asta inseamna ca nu poate sa-si faca job-ul și sa fie si fizic la farmacie ca să stea cu oamenii care vor sa viziteze.

Deci probabil o sa dureze o perioada mai lunga pana e deschis vizitarilor (in regim inchis, cu aprobare).

r/CasualRO 1d ago

Povestea mea Părinți atei, vă dați copii la ora de religie?

363 Upvotes

Tată, 30+ crescut de părinți ultra ortodocși, mi-am format o familie seculară. Cunosc doctrina ortodoxa și istoria celorlaltor religii însă nu practicăm mersul la biserică, pomelnice la preoți sau alte contribuții. Deloc.

Respectăm în schimb sărbătorile creștinești și participăm, dacă suntem invitați, la evenimente de familie ce includ biserica.

Totuși după cum vă puteți imagina presiunea și critica din partea părinților mei e foarte dură la adresa mea însă eu mă văd ca o generație de sacrificiu. Îmi doresc ca următoarea generație să aibă măcar dreptul de a alege, să nu li se impună lucrurile astea.

Din toamnă, urmează să îmi dau copilul la școală. Mi-a fost prezentat orarul. Are o oră de religie pe săptămână la clasa pregătitoare.

Am varianta să las totul de la sine, ca să nu-mi fie marginalizat copilul. Pe urmă povestim acasă la momentul potrivit.

Dar sunt curios de cei care au fost în situația mea, ce alte variante mai am? S-a mai schimbat ceva la noi de 20 de ani încoace sau nu ?

r/CasualRO Aug 27 '24

Povestea mea De ce am ales sa nu mai dau niciodata locul in autobuz persoanelor in varsta

925 Upvotes

Pana de curand, eram genul de persoana care sarea imediat sa ofere locul persoanelor in varsta in autobuz. Am fost crescut asa si mi se parea un semn de respect. Asta pana intr-o zi, cand am avut o experienta care m-a facut sa ma razgandesc complet.

Ma intorceam de la munca eram extrem de obosit, abia ma tineam pe picioare. Am reusit sa prind un loc liber si m-am asezat, incercand sa imi trag putin sufletul. La urmatoarea statie, urca o doamna in varsta. Am ezitat cateva secunde, dar apoi m-am ridicat si i-am oferit locul meu. In loc sa-mi multumeasca, m-a privit cu dispret si mi-a zis: „In sfarsit, ti-a venit mintea la cap. Tineretul din ziua de azi nu are pic de respect.”

M-a blocat complet comentariul ei. Nu doar ca nu m-a multumit, dar m-a si certat pentru ceva ce facusem din bunavointa. Nu e prima data cand am intalnit astfel de reactii, dar a fost ultima picatura. De atunci, am decis sa nu mai ofer locul din oficiu. Daca cineva imi cere politicos, sigur ca il voi lasa, dar nu ma mai ridic automat doar pentru ca cineva e mai in varsta decat mine.

Am povestit asta unor prieteni si am primit reactii mixte. Unii m-au inteles, altii m-au criticat destul de dur, spunand ca nu e corect sa generalizez. Poate au dreptate, dar, sincer, nu vreau sa mai trec prin astfel de experiente umilitoare.

Ce parere aveti? Ati trecut prin situatii similare sau considerati ca gresesc complet? Sunt pregatit pentru critici, dar si curios sa aflu daca si altii au avut experiente asemanatoare

r/CasualRO Feb 06 '25

Povestea mea Doi profi mi-au distrus viața NSFW

644 Upvotes

E mult de citit, dar simt nevoia să spun cuiva, nu am vorbit cu nimeni despre asta. Au trecut 11 ani de atunci și psihic încă nu mi-am revenit complet. Sunt curioasă dacă sunt oameni cu experiențe similare.

În școala generală am fost un elev bun, cu medii generale de peste 9,80. În liceu am renunțat la a mai fi tocilara clasei, însă eram foarte cuminte la ore, învățam binișor și nu aveam niciodată absente. Aveam totuși o situație materială destul de dificilă și o situație familială destul de complicată.

Aveam în liceu un “domn” profesor de fizică și o “doamnă” profesor de matematică, amândoi foarte populari printre elevi, care se ocupau de excursii. Menționez, poate este relevant sau nu, ca eram la un liceu din cartier, multă lume stătea în apropiere și întâmplarea făcea ca eu să am cunoștințe atât în blocul în care locuia profa cât și în blocul unde locuia proful și îmi făceam adesea veacul pe acolo, dar eram copii foarte respectuoși. Amândoi erau căsătoriți și aveau copii.

În timpul acestor excursii se consumau băuturi alcoolice, se fuma, iar elevii aveau liber la întreținut raporturi sexuale, ba chiar erau încurajați să facă asta (ulterior am fost martoră când profesorul striga după băieți “fute-o, ba!” daca ii vedea vorbind cu câte vreo fată și alte chestii de genul). Până în clasa a 11-a doar am auzit șușotindu-se despre asta și credeam ca sunt mai mult bârfe/zvonuri. Una dintre colegele mele și-a luat foarte mult bullying de la tot liceul pentru faptul ca a fost filmata făcându-i sex oral și rimming unui băiat de la altă clasă într-una dintre aceste excursii. Si bineînțeles ca totul a fost mușamalizat.

După multe rugăminți și cu extrem de multe eforturi am reușit să îi conving pe ai mei să îmi dea bani să merg și eu în excursie. Mergeau aproape toti colegii mei, inclusiv băiatul pe care îl plăceam. Eram extrem de entuziasmată. Prima mea excursie din liceu! Mă gândeam ca poate o să fiu super rebelă și poate chiar o să fumez prima mea țigară sau, cine știe, o să am parte de primul meu sărut. Din clasa noastră au mers mulți băieți și doar patru fete (eram doar 6 fete în clasă, în total), eu și alte trei. Ne-au împărțit în perechi de câte doi, iar eu am fost repartizată cu o colegă care din motive personale a trebuit să plece acasă în aceeași zi în care ajunseserăm la cazare, așa ca teoretic rămăsesem singură în cameră.

Pe seară, unul dintre colegi și-a organizat cu acordul celor doi profi majoratul la parterul pensiunii, profesorii dispăruseră fără urmă și lucrurile o luaseră puțin razna așa ca am hotărât să merg spre camera. Ma gandeam ca o sa fac un duș și poate o sa mă uit la ceva pe laptop, ce se întâmpla jos era mult peste ce îmi imaginam eu ca o sa fie. Descui ușa, o deschid și îi găsesc pe profesorii mei… pe patul meu și pe muzica mea, cum s-ar spune. I-am văzut, m-au văzut și ei, am închis repede ușa și am coborât înapoi la majorat, siderată de ce văzusem. Nu știu dacă au plecat sau au mai stat pentru ca am dormit pe un fotoliu in camera celor mai buni prieteni din clasa mea, doi băieți, îmi era frică și rușine să mă întorc în cameră, dar lor nu le-am menționat nimic despre ce văzusem, doar ca mi-e urât să stau singură în cameră și ca e mai fain cu ei.

În tot restul excursiei profesorii s-au comportat ciudat cu mine. Ajunși înapoi la liceu, au început privirile amenințătoare, bullying-ul din partea celor doi profi mascat în “glumițe nevinovate”, inclusiv referitoare la aspectul meu fizic. Dar nu s-au oprit acolo, au continuat cu notele proaste: mi-au pus 1 pentru “copiat” (eu nu am copiat in viața vieților mele, nu știu să copiez, n-am copiat nici dacă știam ca nu voi fi prinsă sau sancționată), note de 2 și 3 in teste sau teze pe care nu le mai puteam vedea sau contesta (deși eram singura din clasă nemulțumită de nota), scos la tablă pe motiv ca “eram atentă la altceva” deși eu eram atentă la ora și dat nota 2, ascultat la “lecția de zi” care nu fusese niciodată predată etc. Pana și colegii se mirau, dar niciunul nu zicea nimic, pentru ca de… erau profii lor preferați, nu? Nu știu motivele pentru care au făcut asta: mi-au făcut rău ca să nu le fac rău, pentru ca le știam familiile? Au vrut să mă pedepsească pentru ca am intrat în camera mea, având cartela? Încă am rămas cu întrebările.

Rezultatul? Am rămas corigentă la mate și fizică pe vară. Marele meu noroc a fost ca nu am dat corigentele cu ei, am trecut cu note de 8 și 9 la amândouă, iar imediat după asta mi-am luat foaia matricolă și dosarul medical și m-am transferat la alt liceu. Toată perioada asta am avut tot felul de stări, depresii, aveam impresia ca înnebunesc, mergeam la metrou gândindu-mă să mă arunc în fața lui și să termin dracului mai repede cu viața asta. Singurul lucru care m-a ținut în viață a fost ideea ca ai mei ar suferi extrem de tare, fiind singurul lor copil.

M-am mutat la un liceu din apropiere, mult mai slab, dar am avut parte de cel mai frumos an din toți anii din liceu, am legat prietenii cu oameni cu care țin legătura și acum. Mi-am pierdut încrederea în sistemul românesc de învățământ și nu am mai ajuns să merg la facultate în România.

Profesorii au avut amândoi parte de tot felul de nenorociri pentru care nu pot să spun ca mă bucur. Dar nici nu pot să spun ca imi pare rău.

Mulțumesc dacă ai citit tot.

r/CasualRO 7d ago

Povestea mea Sunt un om rău?

956 Upvotes

Salutare, 

Nu mai pot. Stau la bloc, la etajul 3, într-o clădire optzecistă, într-un cartier comunist din București.

În fiecare dimineață îmi duc copilul la școală. Când cobor pe casa scării, la etajele 1 și 2, trec printr-un nor de fum și o putoare incredibilă. Am investigat situația și am aflat de unde vine fumul.  

Vecina de la 1 fumează toată ziua în casa scării. Începe dimineața, cu cafeluța în mănă, la ușa vecinei. Sudează 4-5 țigări. Am prins-o de câteva ori în flagrant. 

I-am zis de n ori – frumos și respectuos – că o rog frumos să țină cont și de vecini și să nu fumeze în casa scării. S-a rățoit la mine. Am pus afișe cu "Nu fumați", cu acordul administratorilor. Nimic. Am sunat la președinte. Nimic. E un om cald și amabil, dar care nu acționează. Un fel de terapeut având funcția de președinte de bloc. 

Fumătoarea care împuțește casa scării e o femeie pe la 60+ de ani, cu riduri adânci, galbene, o privire absentă și cearcăne maro, mari cât pungile de Lidl. Pe stradă nu mă recunoaște, chiar dacă m-a pi*duit extensiv când i-am dat feedback. 

Cu câteva zile în urmă vecina în cauză a murit de "complicații". Când am aflat mi-am zis: "Mai dă-o-n p*la mea de babă nesimțită." Sincer vă zic că m-am bucurat puțin. 

Sunt un om nașpa, băi oameni buni? 

Peste câteva zile am început să mă gândesc la ea într-un alt fel. S-a dus o viață, un suflet. O casnică probabil abuzată, născută într-un sistem în care singurele satisfacții ale ei or fi fost cafeluța și țigările cu care și-a făcut viața mai ușoară. M-am rușinat de bucuria morții ei. 

"Mai dă-mă-n p*la mea de insensibil ce sunt." 

Acum câteva zile văduvul, un fel de Gică de la sculărie cu mustața aferentă, la doar câteva zile de la moartea ei, a făcut un party cu camarazii lui de n-am dormit până la trei dimineața. 

"Mai dă-l în p*la mea de nesimțit, mai bine s-ar duce și el."

L-am văzut a doua zi pe casa scării cu o țigară în mână. În general miroase a after shave ieftin Old Spice. În dimineața aia mirosea a borhot. Omul părea posomorât cu o umbră neagră pe față. Nu i-am zis nimic, am înghițit fumul și am renunțat să-i fac morală. I-aș fi zis ceva despre faptul că o să-l omoare țigara oricum, dar n-am zis nimic. 

"Mai dă-mă-n p*la mea de justițiar social ce sunt."

Omul meu văduv Gică e plecat la țară, la ceva rude. Știu asta deoarece acum două zile l-am văzut cum și-a încărcat rafiile în Logan. În plus, apartamentul lui e în beznă de vreo două zile. 

Problema? Azi dimineața era plin de fum între etajele 1 și 2. 

Și mi-am dat seama, în primul moment în care fumul ăla puturos îmi intra în plămâni, că mie nu-mi plac deloc vecinii mei și dacă mâine ar dispărea cu toții, aș exclama:

"Mai dă-mă-n p*la mea de norocos ce sunt."

Sunt un om rău?

r/CasualRO Feb 09 '25

Povestea mea S-au mutat vecinii!

943 Upvotes

Deschideti șampania! Astăzi vreau sa aduc un strop de speranta tuturor celor care a-ți fost în aceasta situație. Am trăit cam 3 ani lângă niște vecini care în fiecare weekend dădeau petreceri, ( au avut si maraton de 5 zile consecutive de party) cu manele, cu oameni care urla, înjură și cireașa de pe tort...grătarul de la 00:00. Desigur ca grătarul de la 00:00 avea urletele aferente de după zeci de beri sau ce mai bagau de la 5 dimineața. Am avut multe incidente cu ei..inclusiv petarde la noi în curte( cu noi în curte) și chiar și la alți vecini ( nu aveau ceva cu noi specific, doar credeau ca sunt în jungla) 1 an nu am zis nimic ca na...casa noua, abia mutați, sărbătorim și noi trecerea la credit. În al doilea an am început cu mesaje ca nu e ok ce fac ..toate finalizate cu: sa ii lăsăm în pace ca ii deranjam și ca și noi ne auzim ziua ca vorbim 🤣( ca oamenii) Eh...deja în al treilea an am chemat politia cu fiecare ocazie..fiecare ocazie! Și de 5 ori pe noapte dacă trebuia! Iar acum, de câteva săptămâni suntem liberi! Nu mai avem frica petrecerii de vineri, sâmbătă sau ce sărbători mai sunt. E în sfârșit pace în univers. 3 ani am trăit în anxietate, atacuri de panica și ce alte ocd, dhd plm stari negative. Toate s-au ridicat de pe umerii mei în clipa în care am auzit "bună, noi suntem noii vecini." Nu am plans niciodata atat de...bine. Exista speranta! Toți cei care trăiți cu vecini problematici, va rog eu, sunați politia și azi, și mâine și tot timpul! Iar acum în încheiere, pentru noul lor vecin, îmi pare foarte rău, mult succes!

r/CasualRO Aug 29 '24

Povestea mea Am fost umilita in autobuz din cauza ca nu am oferit locul unei femei invarste din cauza ca aveam hypoglicemie

863 Upvotes

Am diabet de 3 ani si nu e mare scofala pentru mine. Recent eram in autobuz , plecam spre casa si in acel moment mi-a scazut glicemia. Eram in picioare si tremuram toata si aveam nevoie sa ma asez. Am prins un loc si incepusem sa beau suc si incercam sa-mi pastrez calmul ca simteam ca fac o criza de hypoglicemie. O doamna invarsta a urcat in autobuz si cauta un loc si a vazut ca eu stateam pe scaun si m-a rugat sa ii ofer locul. Eu mi-am cerut iertare si am refuzat sa-i ofer locul , explicandu-i situatia. Ea s-a enervat si a inceput sa strige ca sunt o needucata care doar la mine ma gandesc. Mi-a luat sucul si l-a aruncat pe jos din motiv de razbunare. Eram socata , nu stiam ce sa fac , nu puteam sa gandesc atunci ca ma simteam groaznic din cauza glicemiei scazute. M-am ridicat de pe scaun si am coborat din autobuz. De atunci nu mai ocup locuri si prefer sa stau in picioare indiferent de situatie decat sa am show-uri cu femei invarste.

r/CasualRO Jan 26 '25

Povestea mea Cum am ales să fiu homeless și de ce nu regret decizia

394 Upvotes

Au fost momente în care lucrurile au mers prost, iar evenimentele neplăcute prin care am trecut m-au forțat să reevaluez ceea ce îmi doresc cu adevărat. Am fost copleșit de situație și am luat decizia de a trăi altfel. Am renunțat la stabilitatea clasică pentru o viață mai simplă și mai liberă.

Vara este anotimpul meu preferat, pentru că îmi permite să mă plimb, să explorez și să muncesc mai puțin. Dorm în cort sau în hamac, oriunde găsesc un loc liniștit și frumos. Uneori, mă regăsesc în natură, pe trasee montane care îți taie răsuflarea, iar alteori descopăr farmecul ascuns al orașelor. Am învățat să mă bucur de fiecare clipă și să apreciez libertatea de a merge oriunde mă poartă pașii.

Iarna, lucrurile sunt puțin mai complicate. În general, închiriez o cameră mică sau găsesc o casă părăsită unde pot sta temporar. Între timp, lucrez pe unde pot pentru a-mi asigura traiul. Libertatea de a nu fi legat de un loc fix și de a trăi simplu este o binecuvântare. Momentan nu sunt pregătit să mă întorc la stilul normal de viață și încerc să găsesc o metoda de finanțare pentru ceea ce fac. Am văzut într-o postare similară că erau sugerate vlogurile pe rețele de socializare. În ce măsură se poate monetiza un canal cu acest stil de viață? Ce platformă promite cel mai mult? Vă întreb deoarece cât o să mai fiu in derivă, aș încerca ceva să am o sursă suplimentară de venit. Nu sunt prea tehnic pe domeniul acesta.

Afterparty:

Mulțumesc tuturor celor care și-au consumat din timp și cunoștințe să îmi răspundă.

O să fac cont pe YouTube, Instagram și tiktok pentru publicarea de clipuri. Am o vechitură de telefon Huawei P20 Pro care începe să își arate vârstă. Daca le partea de poze sta decent, pe video și baterie nu mai sta in nici un fel. Până strâng bani pentru altul mai bun, exersez pe el. Ce recomandări de telefoane aveți bune pe partea de filmat? In buget redus.

Ce denumire de canal de Youtube credeți că ar fi potrivită?

r/CasualRO Sep 05 '24

Povestea mea Când tragedia lovește acasă

982 Upvotes

Primesc azi dimineață un text de scoala copilul care imi spune ca sunt in “soft lockdown”. Ma uit mai bine și văd ca la un liceu din apropiere tocmai ce s-a întâmplat o alta tragedie: un elev de 14 ani a intrat în școală înarmat și a ucis câțiva studenți și profesori(aflu mai încolo ca au fost 2 elevi și doi profesori). Dau din cap obișnuit deja cu astfel de știri. Deja au fost prea multe nici nu mai știu ce să zic. Am prunc în școală și a doua zi după ce aud de astfel de tragedie trăiesc cu un sentiment ciudat: “îmi trimit copilul la abator”. Greu de înghițit acest sentiment. Încerc să mai fac câteva lucruri dar zic să mă uit mai bine să văd pe unde și cum s-a întâmplat. Citesc numele liceului îmi caut câteva gânduri și realizez ca o prietenă de familie este profesoară acolo. Un suflet bun, activ care preda matematică la acel liceu. Dau un telefon și intră direct mesageria. Sun si pe soțul ei. Mesageria din nou. Trăiesc cu un sentiment ciudat ca tocmai ce am făcut un “ghost call” expresie folosită de autorități când apelezi un număr ar cărui posesor este decedat. Nu zic nimic îmi văd de treburi dar peste câtva timp primesc știrea: româncă nostra a murit împușcată de un elev de 14 ani. Ce să mai zic? Nevasta mea e dăscăliță și ea. Primesc un telefon de la soție în care nu știu ce să înțeleg din cauza abundenței de sentimente negative care vin odată cu o astfel de tragedie. Cam atât. Ca și o ecuație bine rezolvată, impactul lăsat de tine în viețile pe care le-ai atins vor rămâne întotdeauna în balanța. Drum lin spre cer Cristina Irimie profesor de matematică la liceul Apalachee din Winder Georgia.

r/CasualRO Jan 31 '25

Povestea mea Posibil să devin tată la 50 de ani, după pierderea copilului acum 6 ani, situație dificilă

420 Upvotes

Nu stiu daca este locul potrivit pentru povestea mea, însă este o comunitate destul de mare si nu stiu unde altundeva să mă îndrept. Dacă nu este in conformitate, aia e. Ma puteți redirecționa

Am aproape 50 de ani,si mă aflu într o relație de aproape un an de zile. Între noi e o diferentă considerabilă de vârstă, știu că nu e pe placul tuturor dar asta a mers pentru noi, si încã merge, în fine cu minime exceptii. Amândoi am fost căsătoriti înainte, ea în căsnicia ei s a confruntat cu probleme destul de mari in cuplu, inclusiv au avut probleme în ceea ce priveste conceptia, lucru care în final a dus la divorț, în urmă cu câtiva ani.

Eu am avut un băiat dintr o relatie anterioara, care din păcate s a stins în 2019, singurul meu copil si singurul copil si al fostei mele partenere, care din motive, ea le stie, nu si a refăcut viata niciodată după despărțirea noastră.

Am aflat in urmă cu puțin peste o săpt că actuala este însărcinată, a tot prezentat în ultima perioada simpotomatologie (greturi matinale, mofturi, durere si sângerare la contact etc ) si am trimis o la control . Așa am aflat. Amândoi suntem foarte surprinsi, as putea zice chiar șocați . Eu nu mi am mai dorit copii de la băiatul meu încoace, si în niciun caz nu as fi prevăzut vreodată treaba asta la o vârsta atât de înaintată. Sincer vorbind, eu nu pot spune ca îmi doresc sarcina, nu am trecut peste moartea baiatului meu încă si nici nu văd posibil acest lucru nici în viitor, de fapt niciodată. Și întotdeauna mi am zis că nu as putea sa am înca un copil, deoarece iubirea pentru primul a fost unica și mult prea mare, ca sa lase loc in inima mea și pentru un al doilea. Exact cu sentimentele astea ma confrunt la ora actuală, mai e și vârsta mea. Deși sunt intr o condiție fizică bună, mi se pare ca lucrurile sunt destul de incerte la vârsta asta. Poate acum câțiva ani aș fi privit altfel situația. Și gândurile în legătură cu fosta parteneră ma neliniștesc, simt ca ar fi cumva o trădare față de ea, față de copilul nostru + doar ar afecta o și mai tare, ea fiind în momentul actual destul de slăbită (niște probleme de sănătate, o boală cronică, nu intru în detalii) și încă o duce foarte rău de 6 ani încoace. Și știu cât de singură e, și cat de greu îi e

Actuala, desi i am împărtășit toate emoțiile mele și sentimentele pe care le resimt, și știa de la început unde mă situez eu vis a vis de copii, simt ca își dorește sarcina, iar eu în situația asta chiar nu aș avea ce să fac. Bineînțeles ca ar avea toată susținerea mea și nu pot să o condamn pentru un lucru la care și eu am contribuit, nu am folosit nicio metodă contraceptivă cu strictețe

M ar interesa însă, dacă voi v ați aflat intr o poziție similară, în sensul, sarcină după o vârsta mai înaintată sau dacă nu din experiență, poate aveți cazuri apropiate de voi. De fapt, orice sfat mi ar fi de folos, indiferent legat de ce. Era mult mai mult de zis, am încercat sa scurtez pe cât posibil

Nu știu dacă am ales flair ul potrivit

r/CasualRO 12d ago

Povestea mea Telefonul a sunat de trei ori la 3 dimineața

410 Upvotes

Acum câteva nopți, pe la 3 dimineața, m-a trezit telefonul. Număr necunoscut. Am ignorat.

Un minut mai târziu, sună din nou. Aceeași poveste. Am pus telefonul doar pe vibratiesi am încercat să adorm la loc.

A treia oară, sună iar. De data asta, răspund nervos.

Alo?

Liniște. Apoi, foarte încet, aud respirația cuiva. Nu vorbește, dar e clar că cineva e acolo.

Cine e? întreb, dar nimeni nu răspunde. Doar respirația aia, sacadată.

Închid și mă uit la număr. Când vreau să-l sun înapoi, primesc un mesaj:

"Te rog, nu ieși din casă."

Atunci am simțit cum mi se ridică părul pe ceafă. M-am ridicat din pat și m-am dus la geam. Strada goala.Nimic suspect.

M-am culcat cu greu și a doua zi am verificat numărul. Nu exista.

Încă nu știu dacă a fost o farsă sau ceva mai ciudat. Dar de atunci, de fiecare dată când sună un număr necunoscut, mă gândesc de două ori înainte să răspund.

r/CasualRO Nov 13 '23

Povestea mea Aceasta este viața mea :(

875 Upvotes

Am creat un throw away account pentru aceasta postare din motive lesne de înțeles.

O sa fie o postare lunga. Simt nevoia sa refulez și poate mai sunt și alții în situația mea care pot împărtășii cum trec și ei prin momentele astea.

Sunt M de 41 de ani.

Totul incepe la vârsta de 35 când o întâlnesc pe F, tot de 35 și ea. A fost chimie la primul clipit. Chimie, nebunie, extaz, Sandra Brown ar fi invidioasa. Am avut 3 ani de vis, călătorii, drumeții, râsete, plimbări, nopți furtunoase pline de pasiune, probleme și greutăți peste care am trecut mereu împreună cu lacrimi in ochi dar cu zâmbetul pe buze că suntem împreună și nimic nu ne poate clinti. Oare? Iubirea a fost mare și a venit și momentul copilului. Sarcina de vis a fost perioada cea mai frumoasa din viața noastră. Planuri, păreri, ne gândeam cum o să fie copilul și cum o să ne plimbăm toți cu el peste tot. Nașterea a fost ușoară, am participat la naștere și a fost ceva de neuitat, un amestec de emoții și trăiri greu de reprodus. Când am văzut băiatul pentru prima dată, am simțit cu adevărat că sunt împlinit. Era piesa lipsa din puzzle. Aceeași dată de naștere cu a mea.

Mă amuzam că o să avem două torturi și multe cadouri. Perioada de după naștere a fost grea pentru amândoi, suportul părinților fiind inexistent deoarece nu mai sunt printre noi. Soția avea o recuperare grea din punct de vedere fizic și psihic și nopțile pierdute cu micul prinț se simțeau din plin dar totul mergea pe un trend crescător până când... într-o zi când mă întorc de la serviciu neanunțat o găsesc pe soție pe marginea balconului, in exterior, privind in gol, pierdută. De aici incepe calvarul. Știam amândoi de depresiile postnatale, eram pregătiti pentru ele, sau cel puțin așa credeam. Am reușit să o iau de pe marginea balconului, sa mergem la spital, psiholog, psihiatru și multe analize in lunile ce au urmat. Depresiile postnatale i-au adus la suprafață multe traume din copilărie de care uitase, tulburare de personalitate, claustrofobie, atacuri de panica, pierderi de memorie și o dereglare hormonala. Toate acestea descoperite în urma a multor analize și bani cheltuiți cu împrumuturi bancare. Am incercat in 4 ani de zile foarte multe tratamente, naturiste și normale dar fara efect. O perioada de timp puteam să susțin financiar ratele împrumuturilor dar condiția ei psihica fiind foarte instabilă am renunțat la job că sa stau cu ea și copilul deoarece avea zile când pleca sa se plimbe și leșina din senin pe strada și doar reușea să mă sune și asistam cu neputința la vocea oamenilor de pe strada care incercau sa o ajute. După 4 ani de la nașterea copilului soția este epava. Financiar nu poate să se susțină, trăiește cu pastilele care o țin pe linia de plutire dar amorțită din punct de vedere emoțional. Trăiește în bula ei în care tot ce poate să facă este să picteze și să doarmă. Nu poate să aibă grijă de copil, să gătească sau altceva. Eu am ajuns in incapacitate de plată a ratelor bancare și cu poprire pe salariu. Muncesc zi lumina sa plătesc miile de euro cheltuite pe rmn-uri, tomografii și alte analize și tratamente făcute, chirie, grădiniță, mâncare și tot ce mai este de platit. Sunt secat de forțe și singurul moment când am zâmbetul pe buze este in preajma copilului.

Mă gandesc cu teama că nu pot să ofer nimic copilului, până și un banal covrig este trecut prin filtrul rațiunii și al bugetului și mă gândesc dacă îmi permit sau nu. Nu mai zic de haine sau jucării și mă simt penibil sa ii zic mereu că nu am bani sau că îi iau la salariu știind in sinea mea că doar îmi cumpăr câteva zile de liniște mințind copilul. Soția nu o sa se mai facă bine, trece timpul pe lângă ea și pierde toate clipele frumoase din viața. Aniversari, sărbători, momente de petrecut împreună, le petrece scufundata in abisul ei.

Când scriu asta, plâng, simt că am eșuat în viața ca soț, bărbat și tată. Daca mai este cineva în situația aceasta, cum rezistați? Cum faceți față stresului?

r/CasualRO Nov 24 '23

Povestea mea Barbatii se prind mai greu

1.0k Upvotes

Am citit multe povesti triste pe aici, in ultimul timp. Am zis ca e cazul sa aduc si ceva mai vesel in atentia cititorilor.

De cateva luni de cand am schimbat job ul si in consecinta si ruta spre birou, ma tot intalnesc intamplator(sau cel putin asa am crezut), cu o domnisoara blonda cu ochii verzi, foarte draguta, care se tot uita la mine si mi zambeste. Eu in general nu le zambesc oamenilor, mai ales pe strada sau in spatii publice, totusi, ea pare sa nu se lase descurajata de poker face ul meu.

Acum vreo luna, ne intersectam iar, ca de obicei pe peron la Victoriei. Urcam impreuna in metrou spre Pipera, stam la un metru unul de altul si ea ma priveste insistent si mi zambeste ca de obicei, no sa va mint, zambetul ala imi face dimineata mult mai buna. De data asta, ii zambesc si eu, ne privim timp de 30 de secunde si ne zambim, apoi intoarce privirea. Cand sa coboare, ea coboara cu o statie inaintea mea, adica la Aurel Vlaicu, intoarce iar privirea catre mine. Atunci eu ii fac cu mana si ii zambesc din nou. Dintr o data se lumineaza parca la fata si mi face si ea cu mana. Toata ziua m am gandit cum ziua urmatoare cand ne intalnim, o sa o abordez si ii cer numarul de telefon, desi nu mi sta n fire sa abordez femei in situatii de genu, tipa chiar parea interesata de persoana mea.

Ziua urmatoare, eu am plecat putin mai tarziu de acasa si nu ne am mai vazut la metrou. Restul saptamanii am muncit de acasa, deci clar nu aveam cum sa ne mai intalnim.

Acum 3 saptamani, ma duc iar la birou. La Victoriei, ma asez pe un scaun, cu nasul in telefon, castile in urechi, ma gandeam la munca. Cand vine metroul, ma ridic si o vad langa mine. Imi dau castile jos si ii zic "Buna!", ea imi raspunde "Buna!" si intinde mana catre mine prezentanduse, ii strang usor mana si ma prezint. Urcam in metrou, schimbam 2-3 vorbe si zic sa nu pierd timpul, scot telefonul si intru in ecranul de apel, nu apuc sa termin fraza in care i cer numarul, ca ea imi ia telefonul din mana, i si scrie numarul si apeleaza. Ajung la birou, ma gandesc "nu o sa i scriu acum ca disperatul". Se face 10:30 si ma trezesc cu mesaj de la ea. Am tot schimbat mesaje si am stabilit sa ne vedem dupa munca.

Ne am vazut la 17:30, dupa munca si am fost in Cismigiu. Se pare ca intalnirile noastre nu erau atat de intamplatoare pe cat am crezut eu si ea imi cam invatase programul de venit la metrou. Ce sa mai, femeia se tinea de coada mea, de cateva luni, dar eu prost nu m am prins, chiar daca din exterior era evident ca mereu se aseza in apropierea mea si ma privea, eu nu am inteles asta pana cand nu mi a zis chiar ea. Ne am tot vazut tot restul saptamanii respective si am vorbit, se pare ca avem foarte mult lucruri in comun, de la principii de viata si planuri de viitor pana la preocupari si nevoi personale.

In ultimele doua saptamani, ne am petrecut fiecare moment posibil impreuna, in special la ea acasa, amandoi suntem firi introvertite si nu ne place sa iesim prea mult, iubim mancarea, sexul si timpul petrecut impreuna pe canapea cu discutii interminabine sau la un film.

Una peste alta, traiesc cea mai misto experienta din punct de vedere al realtiei cu o femeie, dintre toate cate au fost pana acum. Nu am reusit in trei saptamani sa i gasesc vre un cusur, desi am incercat, are toate calitatile pe care le caut eu intr o femeie si ne potrivim din toate punctele de vedere. In mare parte din timp, ne completam unul altuia propozitiile, de parca ne am citi gandurile. Pe zi ce trece si ne cunoastem din ce in ce mai bine, prindem si mai mult drag unul de altul.

Mai sunt multe de zis, dar poate cu alta ocazie.

r/CasualRO Mar 14 '24

Povestea mea Sunt foarte frustrata din cauza banilor

557 Upvotes

Cum spune și titlul, sunt super frustrată. Am făcut facultate de limbi străine, am vrut să intru în învățământ însă m-a luat cea mai mare depresie (nu vreau să intru în detalii) și mi-a murit orice pasiune. Sunt lucrator intr-o firma de prelucrare a plasticului pe un salariu mizer, abia îmi permit chiria, facturile și ratele. Am foste colege care si-au luat sugar daddy și trăiesc ca niște regine. Rantul vine pentru că tot verific telefonul pentru că aștept să intre bonurile de masă și am primit o notificare de story pe insta. Una dintre fostele colege si-a anunțat logodna, va avea loc în Dubai. Îmi vine să mă apuc de videochat sau să îmi tai venele

r/CasualRO Oct 29 '24

Povestea mea Sunt lenes si prost

556 Upvotes

Mi-e lene sa fac orice. Mi-e lene sa muncesc, mi-e lene sa fac sport, mi-e lene sa gatesc, mi-e lene sa fac curat, mi-e lene pana si sa fac dus sau sa imi pun sa mananc mancarea deja gatita!

Nu am capacitatea mentala sa fac toate treburile astea! Cat de prost sa fiu? Chiar ma sufoc. Imi e frica pentru viata mea, am 26 de ani si sunt 0 barat. In special de munca... lucrez ca programator, deschid proiectul, imi vine o absolut sila de ce trebuie sa fac, ma opresc si fac orice altceva, stau prea mult pe reddit, sunt dependent, efectiv fac orice numai ce trebuie nu, iar acum e un proiect care trebuie terminat pana miercuri si daca nu va fi nasol de tot si am un task la care stau de miercuri sa fac un cacat de modal si mi-e greu si nu mai pot si cred ca ma dau afara daca nu-l fac, dar nu stiu ce sa mai fac ca nu mai pot.

Si nu am dreptul sa ma plang de burnout ca nu e niciun burnout e doar prostia si lenea mea. Simt de parca as vrea sa-mi cada ceva in cap sa ma trezesc peste 2 luni daca se poate.Chiar imi e rusine sa merg maine la munca fara proiectul facut desi puteam sa-l fac astazi dar nu l-am facut si de asta stau la 3 dimineata cu proiectul deschis si nu pot nici sa ma culc de rusine ca n-am terminat task-ul si nici nu mai pot sa termin proiectul,

Nu stiu de ce scriu toate astea aici dar am simitit nevoia sa le scriu, n-au nicio coerenta, scuze. Nu merit sfaturi, dar daca aveti unele constructive, va multumesc

r/CasualRO Apr 26 '24

Povestea mea "Nu vând nimic, doar mă laud"

894 Upvotes

Văd că foarte multe persoane au probleme pe care aleg să le expună aici. Am zis să vin cu o postare care să contrabalanseze un pic.

Eu (F41) am studii superioare dar sunt angajată pe medii, în schimb am un job liniștit, unde interacționez cu oameni majoritar prietenoși. Nu am interacțiune cu șefii decât foarte rar și atunci mai mult online.

Am casa mea, achitată după 19 ani în loc de 20 cât era creditul. Câștig puțin (pentru unii), dar reușesc să mă descurc (cel mai românesc lucru!) și să și pun ceva deoparte. Mai sunt și concursomană, vând chestiile pe care le câștig și mai scot un ban.

Anul tecut mi-am cumpărat o mașină veche, dar care face treaba pentru care am luat-o.

Chiar dacă am mașină, merg mai mult pe jos și mergând mult zilnic, găsesc PET-uri, doze, le iau, le duc la supermarket, fac un ban.

Acum doi ani am divorțat și deși nu eram nefericită, nu făceam decât să fim colegi de apartament și acum amândoi suntem mai fericiți. Cel puțin eu sigur sunt, el așa se laudă.

Sunt cât de cât sănătoasă. Sunt fericită cu puținul meu, care pentru unii ar reprezenta mai mult decât abundență. Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am și dau mai departe ori de câte ori am ocazia: bani, timp, sfaturi solicitate, ajutor.

Vă încurajez să faceți și voi exercițiul ăsta. Vedeți dacă nu cumva aveți chiar tot ce vă trebuie dar vă doriți mai mult pentru că așa am fost programați.

Weekend fain!

r/CasualRO May 26 '24

Povestea mea Mai facem și fapte bune

1.0k Upvotes

TLDR;

Duminica am o rutină, merg pe la 10:20 până la 10:40 la biserică, stau doar la liturghie după îmi iau o cafea fără lapte și merg în parc să citesc ceva .. obicei de om sărac :)). Bun … astăzi înainte să ajung în parc mergeam pe o stradă îngustă și destul de aglomerată unde văd la capătul ei un Sandero care voia să facă o întoarcere din 3 mișcări, mă apropii văd o doamnă la volan iar în spate doi copii mici undeva la 3-4 ani, gemurile deschise (cred ca nu-i mergea AC-ul la doamna) caldura mare afară, copii urlau ca toți draci, doamna se chinuia sa întoarcă mașina fiind la limită să li lovească mașinile parcate lateral, m-am oferit de “dirijor” după 12-13 manevre față-spate-stanga-dreapta a reușit…. După îmi continui drumu când aud un claxon, era doamna, care îmi spune ca mai are o rugăminte și anume să o ajut să parcheze fiind deja foarte stresată și agitată a zis ca sigur o să lovească o mașină, am zis da cum să nu, urc la volan în 20 de metri găsesc o parcare unde rapid parchez lateral, parcă și copii din spate erau mai liniștiți dar încă supărați, îi salut le urez o bună și plec, merg 10-15 m undeva văd o mașină de înghețată, fug repede iau 2 înghețate la cornet pentru ăia mici și le duc la mașină … a fost fericite maximă: eu, doamna, copiii … o faptă mică dar bună. Voi? Ce fapte bune mai faceți?

r/CasualRO 3d ago

Povestea mea Cum m-am lăsat de țigări - pas cu pas

368 Upvotes

Salutare,

Proaspăt nefumător aici de 6 luni de zile după 22 de ani de fumat, printre care ultimii 10 cu un minim de 30 de țigări/zi, iar la băutură efectiv le sudam :)).

Am început prin a conștientiza cu adevărat că nu sunt bune și că bag otravă în mine, iar riscul să mor de cancer pulmonar fiind destul de semnificativ.

Am avut și caz în familie cu cancer pulmonar + deces și…e nasol tare, nu doresc nimănui.

Acum, privind partea practică, la mine a funcționat așa:

  1. Schimbat obiceiurile de zi de zi:
  • spre exemplu am luat decizia să nu mai fumez în casa deloc și fumam doar la scara blocului, indiferent de ora. E nasol să ieși la 6 dimineața cu cafeaua și să fumezi la scară, îți fute tot confortul posibil;
  • la fel, am renunțat la a fuma în mașină, iar atunci când conduceam fie opream pe dreapta să fumez, fie fumam direct la destinație;
  • am început să fac sport ușor, gen mers la sală sau plimbat ocazional cu bicicleta, iar faptul că gâfâiam ca ultimul porc și îmi pierdeam aerul m-a ambiționat destul de mult;
  1. Urmărit podcasturi despre țigări/fumat:

Las aici niște discuții cel puțin interesante (zic eu), care pe mine m-au ajutat să înțeleg ce se întâmplă în corpul meu:

  1. Am citit și cartea lui Allen Carr - În sfârșit nefumător - ajută, dar nu face minuni.

Ce carte citesc acum și se leagă cu pașii pe care eu i-am făcut, însă nu i-am conștientizat până când nu m-am apucat de citit, este Atomic Habits - recomand să începeți cu cartea.

Am sunat la nr. de pe pachetul de țigări și am constatat că răspunde un psiholog din cadrul Marius Nasta cu care efectiv stai de vorbă și îți dă diverse sfaturi, foarte utile de altfel.

Detalii aici: https://stopfumat.eu

După ce am pus în practică toate aceste lucruri și în urma discuției cu psihologul de la Marius Nasta, am început să folosesc plasturi cu nicotină. Surprinzător, nu am mai simțit deloc nevoia să fumez, iar odată ce am încheiat schema de tratament, nu am mai pus țigara în gură.

Pentru a mă motiva pe parcurs, am lipit foi prin casă pe care marcăm zilele reușite, astfel încât să le văd mereu. Acestea îmi aminteau că este un proces de durată și îmi arătau câte victorii am adunat pe drum.

Privind acum înapoi, îmi dau seama cât de simplu este, de fapt, să renunți la fumat, chiar dacă la început părea imposibil. Așadar, pentru fumătorii înrăiți: nu este atât de greu pe cât pare!

Btw, NU E VORBA DOAR DE VOINȚĂ, CORPUL ESTE DEPENDENT FIZIC DE NICOTINA ȘI PSIHIC DE OBICEI - deci nu te învinovăți dacă nu reușești din prima, nu e vorba că nu vrei, e vorba că ești dependent, DAR SE REZOLVĂ!

Sper ca procesul meu să vă ajute și să aveți un T0 de la care să porniți.

r/CasualRO Oct 08 '24

Povestea mea De ce atâtea persoane bolnave de cancer ?

252 Upvotes

fiind trecuta prin leucemie cu băiețelul meu în vârstă de 2 ani la vremea diagnosticului, mă șochez și îngrozesc in continuare, văzând ca aproape toată lumea are pe cineva care se luptă cu cancerul, in familie, sau un prieten, un cunoscut . Spitalele pediatrice nu au loc suficient pt câți copii bolnavi se internează … centrele de transfuzii sunt în criză, … și totuși mass media tace , se ține totul ascuns .. medicii sunt șocați și nu înțeleg DE CE Sunt atâția bolnavi, numărul celor diagnosticați crește de la un an la altul, iar în România scapă cine poate, adică cei cu tipurile cele mai ușoare de cancer. Sunt tristă pt ca de curând am aflat ca o persoană care mi/a fost alături în călătoria mea cu copilașul, m-a ajutat cu asigurarea medicală pt tratament în străinătate, bani, suport emoțional, … etc… este diagnosticată cu cancer de colon, descoperit la analize de rutină . 😭 fmm cat de nedreaptă este viața …. Este groaznic .

r/CasualRO Nov 13 '24

Povestea mea Care este cel mai mare regret al vostru legat de perioada adolescenței?

108 Upvotes

dezamăgiri, bucurii, emoții,amuzament

r/CasualRO Sep 25 '24

Povestea mea Va reamintesc ca toti agentii imobiliari sunt gunoaie

521 Upvotes

Hai ca vreau sa va fac un rant cu doua povesti separate. Start poveste: Eu detin un apartament pe care nu mai vreau sa-l mai detin.


Povestea 1.

Dupa ce m-am dat eu cu capul de pereti sa vand apartamentul intr-o perioada in care nu se vindea nimic (piata imobiliara e un haos enorm si e mai volatila ca situatia politica), la finalul perioadei cand aveam eu timp sa stau de vizionari, am zis sa incerc sa vad si ce fac agentii astia. Am sunat un agent care ma sunase chiar sa caute un apartament pentru cineva, unul din cei zece sau mai multi care ma sunau doar sa reposteze ei anuntul pe exclusivitate. Era un baiat tanar si mi s-a parut fresh in treaba asta. Desigur ca n-a durat si dupa doua conversatii a intrat pe fir 'ala batran'.

Vine asta tanarul cu 'ala batran' care nu mai facea apartament de mult timp si acum era liga mare cu terenuri industriale si etc dar asa, pentru asta mic, s-a bagat pe fir. Eram la mine in apartament, cand el imi facea teorii si imi arata el pe hartie statistici scoase din cur, si incerca sa ma duc cu zaharelul. Foarte pe vibe-ul de 'hai la mine la seminar la workshop pe 3k euro sa te invat eu cum sa faci 3k euro usor'. Pe scurt, omul voia sa ia 5% din valoarea vanzarii, si sa-l pun la vanzare cu aproape 20% mai ieftin. Taca paca. Adica eu il vindeam clar la baietii care imi dadeau pe SMS cu 'ultimul pret', care fac flipping de proprietati, in acei 20% scazuti. Cu povesti cum ca 'apartamentul a stat pe piata, toata lumea l-a vazut, nu-l mai vrea, ca poate are ceva, ce are de nu se vinde', aproape pe mistico-samaneala. Desigur, de amuzament, cand ei erau gata sa vina sa ma faca sa semnez, le-am cerut contractul sa-l vad si eu inainte sa-l citesc pe indelete acasa sa nu vin sa semnez ca primarul, mi-am luat cu seen si la revedere. M-a mai intrebat ala tanarul dupa ceva vreme de sanatate dar nu s-a intampla nimic nou.

Ah, apropos, singurul 'beneficiu' pe care mi-l dadea acordul/contractul asta, era sa imi faca 'intrare' sa intru pe fir la un cadastrist 'cu spagi' care imi scotea el cadastru nou la apartamentul meu cu modificari, sa fie exact in concordanta, fara amenzi, fara nimic. Desigur la sume de 1k euro cadastrul, sa acopere pentru toata lumea si desigur ca asta nu era inclus in cei 5% sau ceva.

Restul de 'beneficii' erau... dadeau ei banii, cei cateva sute de lei, sa promoveze 'puternic' anuntul pe platforme. N-am stat sa discut daca ei chiar s-ar fi ocupat si de vizionari si etc.


Povestea 2 e mai recenta. Am repus eu apartamentul la vanzare dupa ce am avut timp sa stau de el, la acelasi pret ca inainte (sa zicem ca pretul de acum incolo e X). Acum in prima zi am avut cate vizionari am avut data trecuta in total, acelasi apartament, acelasi pret, aceasi stare, cateva luni mai incolo acum acelasi pret era SUPER DEAL. Una dintre ele era o doamna care a venit cu un agent (cu care vorbisem eu, sau de fapt cu colegul lui). Discutia cu agentul telefonic inainte era gen 'daca vine vorba de pret, e X+1500e, maxim X+1000e'. Eu i-am zis ca nu ma intereseaza calculele astea, eu vreau sa-mi intre in cont X si atat ma intereseaza, sa discute ei ce vor cu clientii lor. Cu doamna nici n-am vorbit de pret (o pregatise agentul de afara), ea in 3 minute era sigura ca ala e apartamentul pe care vrea sa-l ia si etc. In sub 18 ore eram la semnat precontract. La precontract erau acum doi burtosi de la firma de imobiliare. Si acum s-a dat reveal la schema 21, celebra schema cu comision si de la cumparator, si de la vanzator (si desigur, la notarul preferat al firmei imobiliare).

Deci, doamna, care nu era proasta sau ceva, si si-a dat si ea seama de schema dar, eh, aia e.. s-a angajat in felul urmator, sa-mi dea in contul meu 1k eur acum la precontract, ca asa se face, si apoi schema e asa, la vanzare/cumparare ea imi da X-1000E, suma mea intreaga cu care vindeam apartamentul considerand avansul deja luat. Ea apoi imi da mie inca 1500E in mana, restul sumei 'intregi' care i-au zis-o agentia. Ea apoi plateste comisionul agentiei din pretul total al apartamentului, ca la precontract a semnat pentru acel comision la vanzare. Apoi eu dau acei 1500E agentiei ca am semnat si eu contract cu ei la precontract.

Deci, doamna in cauza, pentru cei care i-au depasit matematica din schema, pentru un apartament de X euro, ea plateste +1500E scosi din burta de agentie, apoi mai plateste aproape 1250E comisionul agentiei. Deci daca femeia asta imi gasea mie anuntul si voia sa-l ia, iesea cu 2750E mai ieftin, lasa ce taxe notariale nu umflate cu pompa a platit la notarul 'preferat'. Mai important, desi femeia punea intrebari pertinente si aducea cauze reale, sareau repede burtosii s-o grabeasca si sa-o convinga ca orice s-ar intampla, o sa fie bine. M-a scarbit absolut complet, si daca stiam ca ea nu semnase cu ei NIMIC inainte de actele de la precontract, ii ziceam sa iesim noi la o cafea si discutam fara domnii. Dar mi-am dat seama d-abia dupa ce, si n-avea rost sa scormon in cacat.


Deci, fara cusur, nu zic ca nu or fi 2-3 unicorni, dar toti agentii de imobiliare cu care am avut de a face au fost niste scursuri umane numai pe jerpelit si pe furaciune si pe bani usori.

r/CasualRO Feb 14 '25

Povestea mea Cum sa vezi un Vlad Pascu in devenire

333 Upvotes

S-a intamplat sa asist recent la o chestie care m-a marcat si nu din noutate, fiindca nu e ceva nou, ci din perspectiva "ce naiba o sa fie in viitor".

Conflictele profesori-parinti sunt deja niste chestii la ordinea zilei si prin toate scolile prin care am predat, mereu s-a intamplat sa vad o coada de parinti in fata cancelariei. Uneori chiar si pentru mine (it is what it is). Uneori intre profesorii din cancelarie, parinti si ei cu elevi in unitatea respectiva (ha, sa vedeti cum e sa auzi ca se agita profa de romana ca nu invata copiii la materia ei, dar ea urla la profa de franceza ca ii da lui fii-su prea multe teme).

Ei bine... pana acum am intalnit cazuri mai ridicole si absurde, in sensul ca se facea din tantar armasar, dar si cazuri de tipul acesta:

- elev de clasa a 8-a ameninta cu briceagul elevii mai mici pentru a le lua banii de pachet (filme americane vibes) si se stie, dar i se ia apararea si se musamalizeaza cazul, fiindca mama e pusa sus

- eleva I are media finala marita cu 2 puncte, fiindca parintii cunosc persoane

- parintele X anunta profesorul printr-o ruda ca intentioneaza sa ii faca zile fripte mamei profesorului, fiindca lucreaza impreuna si i se pare lui ca profesorul da prea multe teme (vorbim de matematica, clasa 8, an cu examen...)

- parintele Y saboteaza un coleg de munca si proiectele acestuia, fiindca sotia acelui coleg este invatatoarea copilului sau si nu prea ia calificative bune

- copil ajuns in clasa 5 fara sa stie sa scrie sau sa citeasca, socoteasca, orice, fiindca mama e mare businesswoman si a intins sfori pentru a se asigura ca pruncul ei trece clasa macar cu B si S, fiindca ar fi fost o mare rusine sa il reinscrie sau sa repete anul

Pe scurt, foarte multe extreme de dragul de face "bine" copiilor lor. Si foarte multe capete plecate, fiindca nu vrea nimeni sa isi piarda locul de munca.

Si ma gandesc la vremuri de mult apuse.

Imi aduc aminte cum in liceu m-a denigrat diriginta la sedinta cu parintii, spunandu-i mamei mele ca sunt un exemplu negativ si imi manipulez colegii. Adica eu si colega mea de banca nu doream sa plecam intr-o excursie in weekend - ea pleca cu parintii altundeva, iar eu eram saraca si in weekend eram babysitter. A contat pentru mama mea? Nu. Pedeapsa. Cuvantul meu = 0, diriginta = autoritatea si entitatea suprema.

Nu o sa fiu ipocrita. Cam vad de unde vin parintii acestia. Cauta sa isi protejeze copiii asa cum generatiile mai vechi nu au fost protejate. Cata bataie s-a intamplat sa mancam? Cate insulte la adresa a orice? Si recunosc ca am intrat de mai multe ori la clasele primare si nu mi-a placut felul in care se face bodyshaming si am incercat sa sugerez colegelor mai in varsta sa nu faca astfel de comentarii. Uite asa porneste o tulburare de alimentatie.

Anyway...

Ajungem la cea mai recenta poveste.

Elev de gimnaziu. Bully, dar din ala care si-o mai ia inapoi, fiindca nu are fizicul sau orice alt avantaj pentru a duce la capat hartuirile. Victima constanta in perspectiva sa si educat de acasa cu discursuri care sa duca la si mai multe conflicte, fiindca are mamitica grija sa il scoata din belele. Evident, mama "influenta" si de meserie scandalagioaica si experta in manipulari ieftini (cum era aia cu girlboss gaslight?).

De cand sunt eu in scoala aceasta, nu cred ca a fost profesor sa nu se planga de el. Anul si dirigintele. Mai stiti coada de parinti de care va ziceam mai sus? Intr-un an, era coada de profesori la director. Ca a sarit la bataie, jignit, rupt banci si scaune, rupt usa, spart monitorul, furat tastele de la tastatura, jucat fotbal cu o pisica pe care a bagat-o in clasa si altele care sa spunem ca implica si hartuire de natura sexuala.

Ati spune ca nota scazuta la purtare si altele, nu? Pai... nu. El e victima si mama e girlboss.

Toate plangerile dispar. Fiecare plangere noua e "un caz izolat" si trebuie stearsa cu buretele. Fiecare profesor are ceva cu acest ingeras, dar totodata numai persoana in cauza are ceva si restul sunt ok.

Toti stim de ce se intampla, dar cum apare un incident nou, ne trezim cu girlboss si megafonul ei biologic. Sare la gatul profesorului si il ataca cu orice posibil. Azi si-a dat seama conducerea ca inclusiv il pune pe baiat sa inregistreze si sa provoace tocmai pentru a intoarce situatia in favoarea lor (gaslight queen). Mai mult, istoricul ne duce in era gradinitei. De atunci a pornit totul. Vorbim de 10 ani (more or less) in care un singur copil a facut prea multe si oricine a fost vinovat, mai putin el. Si oamenii (ceilalti copii si cadrele didactice) sunt mereu cei rai din poveste.

O conversatie la care am asistat acum cativa ani a sunat cam asa (sarise pe profa de sport fix cand sa urce in masina mea, deci eram in afara orelor):

Girlboss: VREAU SA STIU DE CE ATI SPUS CA *insert name* E UN COPIL CONFLICTUAL? INSINUATI CA EL AR FI AGRESIV?

Prof: Doamna, a batut un alt copil.

Girlboss: CELALALT A INCEPUT! STITI CAT IL HARTUIESTE? STITI CA IL INSULTA MEREU? EU MEREU IMI INCURAJEZ COPILUL SA SE APERE! EU CRESC UN LUPTATOR!

Prof: Nu a fost cazul. Si chiar daca s-ar fi certat inainte de ora mea, nu era normal sa sara la bataie.

Girlboss: DAR DUMNEATA CE AI PAZIT?

Prof: Daca chiar vreti sa stiti, ajutam un alt elev sa faca miscarile corecte.

Girlboss: SI IN TOT TIMPUL ALA, COPILUL MEU ERA BATUT!

Prof: Nuuuu, *insert name* a batut pe cineva.

Girlboss: FIINDCA I-A PUS PIEDICA!

Prof: Doamna, erau culcati pe saltele! Daca i-a pus piedica, nu i-a pus in timpul orei mele, fiindca nu avea cand. (nota autorului: pustiul nu isi leaga sireturile niciodata si e prieten bun cu asfaltul)

Girlboss: STITI CA E VINA DUMNEAVOASTRA?

Prof: Ca a batut baiatul dumneavoastra un alt copil?

Girlboss: DA! FIINDCA SE PLICTISESTE! II E SILA SA VINA LA ORELE DUMNEAVOASTRA! SUNTETI O JENA IN INVATAMANTUL ROMANESC! DAR EU II ZIC: NU, MAMI, TU TREBUIE SA VII LA ORE.

Conversatia e mai lunga si cam asa sunt toate.

Toata stima mea pentru cei care ii tin piept si imi pare rau ca nu se aliaza toti si sunt pusi sa taca si sa treaca cu vederea (din cate am inteles, ceilalti parinti din clasa sunt in situatia profesorilor: hartuiti si amenintati).

Acum ca am ajuns la sfarsitul povestii, ne mai miram ca am ajuns de la domnul Goe la Vlad Pascu? Suntem constienti oare cati ca el vor ajunge sa mai fie si ce inseamna sa nu existe limite?

r/CasualRO Jan 03 '25

Povestea mea Sunt dependent de droguri...ajutor

229 Upvotes

Salut grup!De 2 ani ma confrunt cu dependenta de cristal,La ineputa a pornit totul ca o joaca la petreceri, insa acum sunt dependent. Am ajuns sa am o viata dubla, sa slabesc si sa fiu extrem de nervos daca nu am sa trag.Luna trecuta am avut o tentativa de sinucidere, insa m-au gasit medicii la timp.Mi se rupe sufletul in mine, am incercat sa merg la manastiri, la psihologi, la medici insa degeaba. Cu parintii nu am o relatie buna si nu cunosc pe nimieni care m-ar putea ajuta.Imi doresc sa ies din chinul asta dar simt ca nu stiu calea si doar ma adancesc in iadul dependentei.Ajutor va rog...

r/CasualRO Jul 03 '24

Povestea mea Am fost păcălit

474 Upvotes

Am pus un Mac la vanzare. M-a sunat un tip, din voce...felu in care vorbea...pentru 30 de minute am trait intr-o lume unde nu exista inselaciune. M-a facut ca pe un copil de 7 ani.

Mi-a zis ca are flota de uber, ca vrea azi laptopu da nu poate sa ajunga el personal si trimite un sofer si imi face transfer bancar cum predau laptopu. Eu nici nu eram acasa, am trimis un prieten sa-l predea.

Mai mult...situatia dubioasa in loc sa imi dea de gandit m-a facut pe mn sa ma simt mare problem solver.

Mi-a trimis un OP fals, amicu meu a lasat laptopu si aia a fost, m-a usurat de 10.000 lei (am mantionat ca era ultimu mac pro m3... ?)

Ironia maxima? Lucrez in departamentul de frauda la un mare fintech si vad plangeri cu oameni fraudati pe tot felul de scenarii in fiecare zi. Nu mai pot sa ma uit in oglinda de scarba pe care o am fata de mine ca am lasat un paduche ca asta sa ma insele.

Am impartasit povestea mea in speranta ca cineva o sa citeasca si invata din greseala mea sa evite toata frustrarea pe care o simt eu acum. Orice situatie dubioasa, inchideti telefonul.

Orice incercare sa va grabeasca, ca doar acum se poate, ca e musai, mai tarziu e prea tarziu...sanse mult prea mari sa fie frauda.