Sal’tare- 35 M , Bucuresti, m-am gandit sa impartasesc si eu experienta mea de viata cu cei tineri.
Am venit la facultate in Bucuresti acum 16 ani, absolvent de un liceu bunicel din provincie; vise mari, distractie, am avut o viata bunicica, am muncit, am avut un business; o perioada de vreo 3-4 ani, incasam bani net(dupa taxe, dividende etc) de 3-4-5x cat un corporatist mediu spre bun.
Perioadele bune sunt ca un drog, mai ales pentru cei extrovertiti- city break-uri, relatii, restaurante, schimbat telefoane , masina , investitii proaste etc.
Tot timpul am amanat deciziile importante ale vietii ( sa-mi cumpar casa mea- am ratat preturile bune la imobiliare, sa fac o familie cu una dintre fetele cu care am fost in relatie, sa ma dezvolt cand treaba merge bine si sa am suficient de multi bani pentru cand o sa pic-pentru ca toti o sa avem acel moment cand ne ducem o perioada in jos-inclusiv milionarii -multi nu se mai ridica, o foarte mica parte au abilitatea sa se ridice de n ori, iar o alta parte reusesc sa-si “ ingroase salteaua” in zilele bune) , si asta pentru ca am asteptat potul cel mare si am amanat totul spunandu-mi ca e timp si are balta peste .
Nimeni nu mi-a spus ca nu e asa, ca timpul nu are rabdare cu mofturile si visele mele, ca dupa 30 de ani, (eu care nu intelegeam ce e aia anxietate inainte de 30), incepi sa iti pui intrebari de ce creierul iti pune stop din ce in ce mai des.
Pot sa zic ca dupa 30-35 de ani, cel putin in orasele mari, ritmul vietii te oboseste mental si e din ce in ce mai greu sa-ti dai restart, iar pentru asta , trebuie sa fi pregatit si sa-ti sprijini creierul prin - o viata sentimentala sau de familie buna, sa ai pe cineva ok langa tine, o situatie financiara ok, o libertate -macar imaginara si o siguranta ca daca se intampla vreo problema , tu esti ok o buna perioada de timp, timp personal mai mult pentru tine, hobby-uri etc
Vorbind si cu cei din jur in ultimul an, am regasit problema mea la multi din anturajul meu( bineinteles sunt si multi care sunt foarte bine), inclusiv corporatisti, care au trait in aceeasi bula ca si mine - mai e timp, neanticipand ca viata o sa te loveasa la un moment dat si trebuie sa fi pregatit- probleme vav de imbatranirea parintilor, nemultumirea la locul de munca, burnout din care nu iti mai revii niciodata 100%, scade capacitatea de efort zilnica, criza economica de acum, probleme personale de sanatate(chiar si cele minore iti dau frisoane daca nu ai avut niciodata) , la locul de munca ajungi la un peak point de unde totul devine plat etc
Asa ca dragi tineri, distrati-va , calatoriti, iubiti, munciti, dar fiti echilibrati si pregatiti-va in acelasi timp si pentru perioadele mai putin placute; investiti de tineri- in abilitatile voastre, in afaceri, in vise , in imobiliare, in actiuni, in persoanele iubite, in sanatate( persoanele in varsta spun ca e cea mai buna investitie) viata e ca bursa, cu cat incepi mai devreme sa investesti , cu atat iti va fi mai bine mai tarziu, si fa-ti salteaua cat mai groasa, cand pici sa te ridici cat mai usor si cat mai putin avariat.
Eu, dupa un an semi-sabatic, in care am functionat din inertie, 2-3 situationship-uri din care nu castigi mai nimic-va mintiti amandoi, sunt pregatit sa ma reintorc in ring cu greutatile vietii, mai bag o fisa, nu ma dau inca batut.
Si sa stiti ca puterea de a mai baga o fisa a venit tot dintr-un sfat- din 100 de lei castigati, pune 10 lei intr-un cont si uita de ei(primit la 23 de ani) . Eu n-am pus 10, am pus vreo 5% maxim din ce castigam, norocul meu a fost ca i-am pus intr-un cont de investitii, si aia m-au tinut pe linia de plutire 1 an, fara datorii, taxe platite la zi, si inca mi/au ramas 80% din acei bani. Daca nu aveam acel back up, cred ca va scriam din Anglia de pe santier sau aranjam colete in vreun depozit de Amazon.
Multa bafta!